FLORIAN VĂIDEIANU
O SURPRIZĂ PLĂCUTĂ ÎN TAGMA
CELOR
CARE S-AU DEDICAT ȘI SCRISULUI
L-am cunoscut pe domnul jurist Florian Vaideianu în
condiții mai puțin obișnuite, chiar aș zice plăcute. Citise ceva, de la cineva,
că nu l-am întrebat cum și când, din scriitura mea și dorea să-l cunoască și
personal pe autor. Ce ia plăcut mai mult
nu știu, dar ulterior, la o cafea, mi-a mărturisit că „la mine dumnealui
admiră analiza amănunțită a fenomenelor sociale și cititorul este introdus
automat în miezul acțiunii trăind evenimentele și uitând că doar citește”. Ba
mai mult a afirmat dumnealui: „simte că autorul este pe aproape, și de
undeva, din colțul camerei l-ar urmări să-i vadă mimica, motiv pentru care se
corijează în poziție și atitudine și devine mai atent.”
Că așa este, m-am convins de sinceritatea care-l
caracterizează și pe undeva în scriitura domniei sale apărută ulterior - adică
după ce mi-a citit proza, că a citit-o
toată – se vede analiza amănuntului pe undeva folosit chiar abundent, dar nu
deranjant. „Hotărârea fiind luată s-a trecut la înfăptuirea ei. Sub şteampul porţii casei din Godineşti, de pe uliţa
Muscalilor – casă repartizată celor instalaţi în sat – la o adâncime de 80 cm a fost îngropată o
căldare cu 500 de galbeni. Nimănui nu i-ar fi trecut prin minte că sub stâlpul
care susţinea o poartă de intrare în curte s-ar fi putut afla o comoară”. Fragment din povestirea „Durerea aurului”
publicată în revista Sămănătorul din 4 iulie 2014.
Totuși, Florian Văideianu, cunoscător al mediului
(satul) în care s-a născut și a trăit până la vârsta majoratului, original în
tot ceea ce scrie, mustește de talent
oferindu-ne pagini de o frumusețe aparte
pentru care merită ca la a 65-a
aniversare să fie elogiat. Citind pe rând cărțile „Din cenușa vremii” , „A
doua carte” s-au „Boier printre tovarăși” parcurse fiecare cu
atenție, incită dorința de afla deznodământul și uiți s-o lași din mâini că somnul îți piere, chiar dacă orologiul
arată că miezul nopții a trecut. Puștiul cu îl alintă domnul Conf. univ.
dr. Emil Popescu, pe colegul său de liceu, și atunci când nu primește „covrigul” promis de „Tata Mare” ne încântă
cu o carte biografică și o valoroasă proză scurtă care, terminate din lecturare îți creează o părere
de rău că s-au sfârșit, chiar dacă autorul, concis, a spus tot ceea ce trebuia.
Fiecare volum are ceva aparte care te atrage, îți unge sufletul cu amintiri
pline de frumuseți și în cazul când unele episoade petrecute la timpul lor au
fost neplăcute, acum, sub condeiul talentatului autor deven hazlii. Citiți-le
și-mi veți da dreptate, iar eu, aici într-un spațiu limitat, a da exemple din
fiecare, ar fi de prisos!
La mai multe volume domnule jurist scriitor că aveți
destul timp până când ajungeți la vârsta mea, a senctuții, de care vă despart
15 ani și… ceva!
O,
tempus, suspends ton vol! „O, timpule, oprește-ți zborul!”
(Lamartin
, poezia Lacul)
Ion C.
Gociu,
Târgu Jiu,
august 2014
