"Scutaru Ioan"
<nicuscut@yahoo.com>
To:
"ION GOCIU" <iongociu99@yahoo.com>
Bună ziua,
Îngăduiţi-mi să vă scriu câteva rânduri
după ce m-am desprins de lumea personajelor romanului dv. "Copilul
nedorit".
Noul dvs. roman
„Copilul nedorit”, ca şi romanele precedente, poartă
amprenta de mare povestitor - Ion C. Gociu.
Cronica familiei dascălului Ion Găvănescu din
satul Mărul Roş este o veritabilă lecţie de istorie, o istorie
zbuciumată, un memorial. Să iertăm, dar să nu uităm!
"Copilul nedorit" este şi o lecţie
de viaţă, o pildă pentru tineri, nu-i aşa, cât eşti tânăr şi puternic nu te
gândeşti la anii din toamna vieţii. Este iustrativ pasajul din carte, acela în
care Ion Găvănescu, fostul dascăl din Măru Roş, rămas singur în ultima
parte a vieţii, îşi cere iertare în gând, privind-o pe Cornelia –
„copilul nedorit”: „Doamne iartă-mă și dă-i sănătate acestui copil care,
acum când sunt la neputință, din câte fete am crescut a rămas singura ce-mi
poartă de grijă și permanent îmi aduce ce-mi trebuie.
Odihnește-o
doamne pe mama ei, că ea s-a opus să curme viața fetii care, acum parcă vrea
să-mi dovedească dreptatea gestului mamei sale!”
Dascălul Ion
Găvănescu - figura centrală a romanlui-, întruchipează învăţătorul
de la sat - instituţie ce din păcate e pe cale de dispariţie. Nu ar trebui
reinventată ci renăscută.
Nu ştiu dacă
greşesc, învăţătorul Ion Găvănescu poate fi o antiteză a ţăranului
Ion din romanul omonim al scriitorului Liviu Rebreanu. Ar fi interesant
de văzut, însă las
asta pe seama unui exeget...
Vă doresc numai bucurii şi
împliniri! Multă sănătate!
Cu respect,
Nicu Scutaru
